”În ultima perioadă spațiul informațional abundă cu știri legate de litigiul dintre familia Stati și companiile ce ne aparțin Ascom Group SA și Terra Raf Trans Traiding LTD împotriva Republicii Kazahstan.
Pe bune pot spune că e cel mai mediatizat și discutat litigiu, care ocupă primele pagini media de mai bine de 10 ani.
În acești ani noi ne-am continuat parcursul și am luptat, nu pe tărâmul portalurilor de știri, dar în fața instanțelor de judecată în multe țări ale Europei, dar și de pe alte continente. În timp ce noi câștigam litigiul de bază, în timp ce noi recunoșteam hotărârea arbitrală în toate statele unde ne adresam, partea kazahă genera știri, unde distorsiona adevărul și vorbea lucruri false, sau mai simplu spus: căuta justificarea eșecurilor sale. Cred că veți atrage atenția că toate știrile indică ca sursă Kazahstanul sau un oficial kazah.
Despre acest litigiu au vorbit și continuă să vorbească oameni de afaceri, politicieni, juriști și sigur jurnaliști. Familia Stati are un principiu dur de care se guvernează în afaceri, dar și în viața privată: expunerea publică e de prost gust, iar discreția e ceea ce apreciem.
Poate acesta și este motivul pentru care știrile mereu s-au făcut pe baza expunerilor Kazahstanului și a avocaților acestei țări, care deviază de la ceea ce se întâmplă în instanțele de judecată.
La începutul acestui an mi-a atras atenția o știre precum că familia Stati ar fi pierdut litigiul cu Kazahstanul. Am zâmbit ironic la acea știre, știind că suntem de fapt la un pas de încasare a 76 milioane dolari americani din activele ce aparțin Republicii Kazahstan în Suedia, chestiune decisă de către Curtea de Apel a Suediei. Dar nu e de mirare, la orice reușită a noastră Kazahstanul apare cu o știre bombă, unde anunță că noi am suferit un eșec.
Dar după 10 ani de tăcere, e timpul să spunem lucrurilor pe nume, și adevărul să vină chiar din primă sursă.
La data de 19 decembrie 2013, familia Stati și grupul companiilor ce ne aparțin a câștigat litigiul împotriva Republicii Kazahstan. În acest sens, Tribunalul Arbitral de la Stokholm a constatat acțiunile de exproprierea ilegală a zăcămintelor Barankoli și Tolkin, ce ne aparțineau, de către Republica Kazahstan. 400 de pagini a Deciziei de arbitraj abundă cu detalii de presiuni, represalii, amenințări din partea organelor de stat sau Procuratura Generală a Republicii Kazahstan, împotriva familiei, angajaților și companiilor noastre, cu un apogeu de naționalizare a acestor zăcăminte și transmitere spre exploatare companiei de stat kazahe ”KazMunaiGaz”.
Decizia din 19 decembrie 2013 este piatra de temelie, este cel mai important câștig al nostru, adjudecat de un tribunal internațional. Prin Decizia dată nu s-au constatat doar ilegalitățile comise de către Kazahstan, dar și evident au fost stabilite prejudicii, partea kazahă fiind obligată la plata acestora. Evident că de-a lungul anilor Kazahstan a încercat să anuleze această decizie. Competentă în a anula o deciziei arbitrală emisă de Tribunalul suedez este instanța din Suedia. Kazahstan pe bune a folosit orice procedeu procesual ce ar permite să anuleze Decizia din 19 decembrie 2013, dar au eșuat de fiecare dată absolut în orice încercare. Kazahstan a invocat chiar și acțiuni penale, precum ca fiind comise de către mine sau tatăl meu, de fals de acte, de spălare de bani și multe altele. Toate aceste alegații nu și-au găsit nici o confirmare, nici o instanță nu a reținut asemenea argumente. La ziua de azi, Decizia din 19 decembrie 2013 este legală, rămâne în vigoare și a rezistat oricăror critici.
După 2013 și până în prezent, de 10 ani, lupta se duce deja pentru încasarea sumelor adjudecate. Procedura juridic nu este simplă. Decizia arbitrală trebuie recunoscută pe teritoriul statelor unde Kazahstan are active, iar apoi se trece la încasarea silită. La momentul actual Decizia arbitrală este recunoscută în majoritatea statelor unde ne-am adresat, și s-a trecut la executarea silită și încasarea prejudiciilor. Dar în fiecare din aceste state se dau lupte grele ani de zile. Până a obține o recunoaștere, Kazahstan constant a abuzat de drepturile sale procedurale, a tergiversat procese, a pus piedici, a contestat orice act juridic. Iar când se ajunge la încasarea forțată, Kazahstan iar invocă comiterea unor infracțiuni, argumente pe care noi deja le cunoaștem ca pe o poezie. Toate aceste acțiuni judiciare create artificial de Kazahstan sunt făcute cu un singur scop: de a nu executa Decizia din 19 decembrie 2013.
În diferite state procedura de recunoaștere și încasare se află la diferite etape, deoarece sunt diferențe la nivel de legi naționale. Dar indiferent de țară, foarte ferm, Decizia din 19 decembrie 2013 este recunoscută de toate jurisdicțiile statelor unde ne adresăm.
Deși Decizia arbitrală trebuie executată benevol, din 2013, Kazahstan se impune cu înverșunare reparării prejudiciului adjudecat de 10 ani. Iată sunt 10 ani de lupte, litigii, iar finalul este univoc: Kazahstan va plăti conform Deciziei din 19 decembrie 2013. La ora actuală, statul kazah a cheltuit pentru servicii de asistență juridică o sumă ce se apropie de suma prejudiciului ce ni se cuvine. Cum se tolerează asemenea cheltuieli inutile din banii publici ai Republicii Kazahtan, în scopul tergiversării achitării prejudiciului, este o întrebare retorică, dar finalul pentru familia Stati este clar: Republica Kazahstan va plăti conform deciziei arbitrale până în ultimul cent.”
Stati Gabriel