GABRIEL STATI: „Înainte de a face ceva gândiţi-vă la consecinţe, fiindcă este imposibil să scapi de viaţă… ea cere un preţ prea mare pentru lecţiile sale”

Un om de afaceri, o persoană publică.



Moralitatea unei persoane avute se vede din atitudinea pe care o are aceasta faţă de subalternii săi?

Nu sunt în măsură să judec despre moralitatea mea. Ar fi mai corect să-i întrebaţi pe cei care se află lângă mine 24 de ore din 24… De exemplu, pe bodyguarzii mei. Dar pot să vă spun cu siguranţă că faţă de subalterni trebuie să ai atitudinea pe care ai vrea s-o aibă oamenii faţă de tine.

Unul dintre bodyguarzi: Ar fi trebuit să puneţi această întrebare când Şeful n-ar fi fost alături. În caz contrar, aţi putea crede că asta e linguşire sau viclenie. Ca să înţelegeţi ce fel de om este Gabriel Anatolievici, trebuie să petreceţi cu el măcar o săptămână. El este o persoană bună şi profundă. Când m-am angajat la el, scopul meu nu era să mă reţin mult timp. Mă gândeam să lucrez o lună şi să plec dacă nu o să-mi placă. Dar peste o săptămână am înţeles că o să mă reţin. Au trecut 10 ani şi eu tot aici sunt. Am trecut prin multe împreună. Au fost multe situaţii când împreună cu băieţii, şi Gabriel Anatolievici personal, ne-am convins de fidelitate, respect şi atitudine umană. Asta valorează mult.


Cu ce nu V-aţi pierde timpul niciodată?

Cu ura. Asta îţi ia prea mult timp şi energie. Şi nici nu merită. Dacă viaţa a jucat cu tine o partidă de cărţi nu aşa cum ai vrut, fă încă o partidă. Dar nu renunţa la jocul care se numeşte Viaţă. Şi aşa avem prea puţin timp să ne bucurăm de ea.


„Şi cei bogaţi plâng.” Ce îi face pe bogaţi să râdă?

Ştiţi, este o ghicitoare:

„Pe o stâncă scrie: „Când bogaţii citesc asta, ei plâng; când săracii o citesc, se bucură; când îndrăgostiţii citesc, încep să preţuiască fiecare clipă petrecută împreună. Ce scrie pe stâncă?”

TOTUL ESTE TRECĂTOR…!

Nimic nu este veşnic în această lume şi trebuie să apreciem fiecare minut, fiecare clipă trăită.


Cea mai penibilă cerere de ajutor pe care aţi primit-o?

Un bărbat sănătos, cu capul pe umeri, cu mâini şi picioare, a cerut ajutor financiar. Aceasta este mai mult decât penibil. Consider că fiecare bărbat trebuie să lucreze şi să câştige bani.


Ce calităţi aveţi în comun cu tatăl Dumneavoastră?

Eu şi tata suntem foarte diferiţi, dar pe cât suntem de diferiţi, pe atât de mult semănăm, în special în perseverenţa pentru a atinge scopul propus. Tata s-a dedicat industriei petrolului, mie îmi este mai interesant să lucrez în diverse sfere. Totuşi, eu şi tata am lucrat împreună timp de 10 ani, şi în acea perioadă am învăţat multe de la el. Îl respect pentru hărnicia sa, dar consider că este prea categoric în unele momente.


Comentaţi zvonurile potrivit cărora tatăl Dumneavoastră V-a dat 1 milion de dolari pentru dezvoltarea/crearea unei afaceri.

Nu este adevărat. (Râde)

Mulţi sunt curioşi să ştie de unde am avut bani la 21 de ani. Pot spune cu siguranţă că banii aceia i-am câştigat singur, şi nu era un milion, ci mult mai mulţi. Tata nu a participat şi nu participă la proiectele mele.


Energia solară nu se dezvoltă deocamdată fiindcă Soarele nu aparţine companiilor petroliere?

Omenirea, de la bun început, aparţine lui Dumnezeu. Noi ne-am folosit mereu de soare, am trăit şi trăim graţie energiei solare. El încălzeşte Pământul, face râurile să fugă la vale, sub razele lui cresc plantele care, la rândul lor, hrănesc animalele. Şi anume mulţumită soarelui pe planeta noastră s-au acumulat rezervele de ţiţei, cărbune şi turbă, pe care noi le ardem acum. Aşa că soarele este unul dintre puţinele lucruri care nu pot fi cumpărate. Dar fără îndoială, acesta e viitorul nostru.

Astăzi nimeni nu mai contestă faptul că resursele energetice sunt pe terminate. În cazul în care căutările unor surse alternative de energie nu se vor încununa de succes, perspectivele civilizaţiei noaste, ca să mă exprim aşa, nu sunt prea mari.


Vă este frică de moarte?

Sunt un om credincios şi nu-mi este frică de moarte. Încerc să trăiesc destoinic atât cât îmi este dat şi să las în urma mea pe acest pământ numai lucruri bune.


Potrivit statisticilor, multe persoane bogate, dintr-un motiv oarecare, când pierd averile, se sinucid. Cum aţi proceda Dumneavoastră?

Nu am fost mereu bogat, dar viaţa mea a avut întotdeauna sens. Nu banii mă fac autosuficient. Şi dacă aş pierde totul, aş avea destulă tărie de caracter și credinţă s-o iau de la capăt.


Cea mai importantă poruncă pe care o insuflaţi copiilor Dumneavoastră?

Să nu furi! Dacă sunt inteligenţi, ei nu vor fura niciodată nimic. Vor avea destulă educaţie şi capacitate să obţină singuri totul.



„Un copil de aur e obişnuit să trăiască în lux încă din scutece”?

Nici vorbă. Nu am crescut în puf de lebădă. Am trăit la fel ca toţi copiii normali. Copilăria mi-am petrecut-o la Poşta Veche. Ne jucam cu toţii în curte, ne băteam şi ne făceam de cap. Mereu am fost scund, tuns în stil „britanic”, dar încă de pe atunci eram obraznic şi nu permiteam nimănui să mă jignească.

Îmi amintesc cu mare nostalgie de cinele noastre din familie, la care eram prezenţi cu toţii, în componenţă deplină, şi noi, toate rudele, eram nici mai mult, nici mai puţin, 16 persoane. În familia noastră disciplina era la loc de cinste. Tata era sever, iar mama era iubitoare, însă amândoi lucrau mult. Marea majoritate a timpului o petreceam cu bunica. Ea era singura persoană care-mi permitea totul şi anume ea a cultivat în mine sentimentul de recunoştinţă şi compasiunea pentru cei care au nevoie de ajutor. Aşa că atunci când am început să câştig destui bani, am început să-i ajut pe cei aflaţi la nevoie. Când vezi cum moare o tânără sau un copil din cauza cancerului, este greu să accepţi realitatea şi în acel moment înţelegi că banii nu sunt atotputernici.


Încercarea de a face politică a fost pentru a Vă autorealiza, pentru a demonstra ceva Dumneavoastră înşivă sau societăţii?

În niciun caz. Persoane serioase mă chemau de mult timp, dar eu refuzam. Niciodată n-am vrut să fac politică cu adevărat, iar când am decis să fac acest pas, a fost o decizie chibzuită şi independentă. De aceea am reacţionat foarte calm când nu am fost ales în Parlament. Cred că soarta m-a păzit de ceva ce nu era al meu.


Comentaţi expresia lui Stalin:
„Sau omoară-l, sau iartă-l!”

Stalin a avut dreptate! Ura şi răul distrug omul din interior. Nu poţi ţine asta în tine.


Cum poţi face lucruri îngrozitoare oamenilor fără a fi tras la răspundere?

Viaţa e prima învăţătoare şi cea mai importantă, dar uneori, din cauza greşelilor comise, suntem nevoiţi să plătim un preţ prea mare. Am fost nevoit să plătesc pentru tot ce am făcut în viaţă. Aceasta este legea Universului, pentru fiecare faptă comisă urmează răsplata, iar aceasta depinde de tine cum va fi. Nu încercaţi să primiţi ceva  gratis, oricum veţi plăti de o sută de ori mai mult. Înainte de a face ceva gândiţi-vă la consecinţe, fiindcă este imposibil să scapi de viaţă… ea cere un preţ prea mare pentru lecţiile sale.


Ce aţi învăţat de la părinţii Dumneavoastră?

De la tata, să nu privesc în urmă și să merg înainte. De la mama, bunătatea. Mama este îngeraşul meu şi tata a avut mare noroc cu ea.


În ce caz dragostea nu va salva lumea?

Când nu va mai fi. Iubirea conduce această lume.


De ce îi este frică oricărui bărbat?

Să fie o povară pentru alţii. Să piardă încrederea în sine. Pentru orice bărbat este important să ştie că el este atotputernic, că este capabil să-şi asume toată povara responsabilităţii pentru cei apropiaţi şi să nu-i dezamăgească. Pentru mine este important să ştiu că în persoana mea ai încredere.


O persoană proastă este fericită fiindcă nu ştie de prostia sa?

Oamenii proşti sunt cei mai fericiţi. Ei nu ştiu ce înseamnă conştientizarea realităţii şi a responsabilităţii în faţa propriei persoane şi a altora. Anume din acest motiv ei trăiesc în fericire.


Actualmente un zbor turistic în cosmos costă numai 250 000 de dolari. Având o asemenea posibilitate, aţi vrea să călătoriţi în cosmos?

De ce? Pot să-mi permit acest lucru, dar DE CE? Mie îmi ajung emoţiile şi adrenalina din viaţa de zi cu zi. Dar dacă o să-mi doresc asta vreo dată, o să merg într-o astfel de excursie cântărind toate „Pro” şi „Contra”.


„Mai bine mori în picioare decât să trăieşti în genunchi”?

Nu cred că aş sta vreodată în genunchi în faţa cuiva. Trebuie să trăieşti cu demnitate şi să mori la fel.



Temeţi-vă de cei vii, nu de morţi?

Dacă-i laşi pe cei vii în pace, morţii nu-ţi vor face nimic.


Prin ce se deosebesc „Moldovenii” de celelalte naţionalităţi?

Eu nu împart oamenii pe naţionalităţi. În ceea ce ne priveşte pe noi, Moldovenii, nu suntem un popor agresiv, ba chiar suntem unul foarte binevoitor. Suntem gata să acceptăm multe, să înţelegem şi să fim răbdători. Noi nu suntem agresivi de la natură. Însă toate au o limită… şi dacă va trebui să ripostăm, vom merge până la capăt. Dar repet, ca popor, suntem foarte paşnici, buni şi primitori, avem asta în sânge. Şi, bineînţeles, frumoşi. Oamenii noştri sunt foarte frumoşi.


De ce aţi acceptat să acordaţi acest interviu?

Fiindcă mi-aţi plăcut.


Cea mai absurdă faptă din viaţa Dumneavoastră?

Au fost foarte multe. Nu o să le enumăr acum, dar pot să spun că nu regret nimic din ce a fost în viaţa mea şi nu am regretat vreodată.


Starea Dumneavoastră de spirit în acest moment?

De firea mea sunt optimist. Mereu sunt inspirat de idei noi. Lucrez asupra câtorva proiecte, dar nici nu uit să mă odihnesc împreună cu prietenii apropiaţi, mai ales că acum e vară.

Sursa: vekabsurda.md